Bucătăria jamaicană este un amestec care cuprinde elemente din gastronomia spaniolă, englezească, amerindiană şi chinezească, având şi unele influenţe africane.
Încă din cele mai vechi timpuri, din epoca în care indienii Arawaks erau singurii locuitori ai insulei din Marea Caraibelor, în Jamaica se cultiva „cassava“, o rădăcinoasă cu coaja maro şi miezul alb, gălbui sau rozaliu. Această plantă se foloseşte şi în prezent în Jamaica pentru prepararea de „bammie“, care este o prăjitură plată făcută pe grătar, ce se serveşte în general cu peşte fript.
În Jamaica s-a dezvoltat o bucătărie ce se bazează pe legume, rădăcinoase, arborele de pâine şi ackee, care a devenit emblema ţării. Akee este fructul unui arbore (blighia sapida), are forma unei pere şi când este copt trece de la culoarea verde la galben-portocaliu şi se desface, scoţând la iveală trei seminţe mari şi negre, înconjurate de pulpă galbenă, cremoasă şi buretoasă, numită arili. Doar aceasta este comestibilă, restul fructului fiind otrăvitor.
Peştele sărat a fost importat din Norvegia, fiind considerat o sursă de proteine. Pe lângă peştele proaspăt, macroul şi morua sărate au rămas bine ancorate în tradiţia culinară jamaicană. Pe tot întinsul insulei, puteţi degusta Stamp and Go (prăjituri cu morua sărată), dar şi macrou Run-Down (macrou sărat, dat printr-un amestec din lapte de cocos, roşii, ceapă, cimbru şi ardei iute). În sudul insulei se consumă foarte mult creveţi uscaţi şi condimentaţi.
Africanii au adus şi ei propriile obiceiuri culinare, cel mai bun exemplu în acest sens fiind „duckunoo“, o budincă din banane verzi şi nucă de cocos. Arborele de pâine a fost adus în Jamaica de căpitanul William Bligh, al cărui nume a devenit celebru în istoria Caraibelor. Astfel, extrem de popular a devenit curry, servit în general cu orez şi fasole roşie, o reţetă care datează din 1845.
„Jerking“, tehnica jamaicană de preparare a cărnii
Ardeiul iute se foloseşte în prepararea sosului Pickapeppa şi este un ingredient indispensabil atunci când se prepară „jerk“ de porc, pui sau peşte. Indigenii, descendenţi ai sclavilor care au fugit de jugul sclaviei şi s-au refugiat în zonele muntoase şi greu accesibile ale insulei, au inventat o tehnică pentru prepararea cărnii de porc sălbatic, care a fost numită „jerking“ şi care poate fi considerată o emblemă a bucătăriei jamaicane. Pentru un „jerk“ de porc, pui sau peşte, carnea se marinează câteva ore într-un amestec format din usturoi, ceapă, cimbru, ardei de Jamaica, scorţişoară, nucşoară, ardei, suc de fructe. Carnea se prăjeşte apoi la foc foarte mic mai mult timp, pentru a-şi păstra sucul natural şi a se impregna cu aroma lemnului pe care este aşezată.
Micul dejun tipic al jamaicanilor este în general compus din ackee. Bananele verzi sunt de cele mai multe ori servite ca garnitură, după ce iniţial au fost fierte.
În materie de băuturi, cunoscut la nivel mondial este romul jamaican. Cele mai faimoase mărci sunt Gold Label şi Appleton. Appleton Estate este cea mai veche distilerie din Jamaica. Ea se întinde pe ambele maluri ale râului Black River în fertila Nassay Valley, din sud-estul ţării, şi reprezintă o mărturie a întregii istorii a insulei, amintind atât de invazia spaniolă din 1655, cât şi de cucerirea independenţei. Rumona, un fel de lichior, este altă băutură răspândită în Jamaica, dar care nu se bucură, pe plan mondial, de aceeaşi popularitate ca romul. Tot în Jamaica s-a născut şi faimoasa băutură Tia Maria.
